Noi reguli privind facturarea începând cu 2013

Potrivit Codului fiscal, modificat prin OG nr. 15/2012, se impun noi prevederi la art. 155 referitor la regulile privind facturarea. Începând cu 2013, când noile reglementări intră în vigoare, facturile trebuie să conţina câteva elemente în plus. Pe lângă informaţiile care sunt obligatorii şi în momentul de faţă, facturile vor mai conţine şi:

• menţiunea «TVA la încasare», în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii
• menţiunea «taxare inversă», în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA
• menţiunea «autofactură», în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului
• dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile «regimul marjei - bunuri second-hand», «regimul marjei opere de artă» sau «regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi», după caz

De asemenea, HG nr. 1071/2012, prin care sunt modificate normele de aplicare a Codului fiscal, stabileşte că, în situaţia în care denumirea bunurilor livrate/serviciilor prestate nu poate fi înscrisă pe o singură pagină, factura poate fi întocmită pe mai multe pagini. Astfel, pe prima pagina este obligatoriu să apară:

• numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic
• data emiterii facturii
• data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această data este anterioară datei emiterii facturii
• denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile
• denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, ale reprezentantului fiscal
• denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală ale beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă
• denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal
• menţiunea «autofactură», în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune
• numărul de pagini pe care le conţine factura şi numărul total de poziţii cuprinse în factura respectivă

Pe facturile emise şi achitate pe baza de bonuri fiscale emise conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor  economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările ulterioare, nu este necesară menţionarea bunurilor livrate sau a  serviciilor prestate, fiind  suficientă menţiunea "conform bon fiscal nr./data”.

Tot normele metodologice ale Codului fiscal modificate stabilesc şi documentele care trebuie întocmite atunci când nu se emit facturi. În prezent, potrivit OG nr. 15/2012, o persoană impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factură:

• transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor
• livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului.

Din 2013, de când noile reguli intră în vigoare, emiterea facturii nu este obligatorie (dacă beneficiarul nu solicită expres acest document)

• pentru livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale
• pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii, furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legale aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului
• pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului. În această situaţie se pot regăsi:

Menţionăm, însă, că în cazul în care beneficiarul le solicită, facturilor nu trebuie totuşi emise. Deşi emiterea de facturi nu mai este obligatorie, există o serie de documente pe care furnizorii/prestatorii trebuie să le întocmească în vederea determinării corecte a bazei de impozitare şi a taxei colectate pentru astfel de operaţiuni.

Acestea pot fi:

1. facturile simplificate, în cazul operaţiunilor realizate către persoane neimpozabile, care prin natura lor nu permit identificarea beneficiarului şi care conţin:

• data emiterii
• identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile
• identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate
• suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia

2. un document centralizator pentru fiecare perioadă fiscală care să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

• un număr de ordine
• data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrarea de bunuri şi/sau prestarea  de servicii
• denumirea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate
• cantitatea bunurilor livrate
• baza de impozitare a livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii ori, după caz, avansurile încasate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar
• indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei
• valoarea totală a bazei de impozitare şi a taxei colectate

Procedura distinctă pentru emiterea de facturi simplificate este reglementată prin HG nr. 1071/2012. Facturile simplificate pot fi emise, printre altele, şi dacă valoarea facturii, inclusiv TVA, este mai mare de 100 euro, dar mai mică de 400 euro. Pentru a emite asemenea facturi, contribuabilii trebuie să solicite acest lucru Direcţiei de legislaţie în domeniul TVA din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi să prezinte acestei instituţii motivaţia solicitării emiterii de facturi simplificate, din care trebuie să reiasă motivele obiective pentru care nu este posibilă emiterea facturilor care conţin toate elementele obligatorii ale unei facturi. Direcţia de legislaţie analizează cererea şi motivele care stau la baza ei şi decide dacă solicitarea este jusificată sau nu.

În ceea ce priveşte facturile emise de beneficiar în contul furnizorului aceastea se pot întocmi de către cumpărătorul unui bun sau serviciu dacă părţile au încheiat un acord prealabil prin care să se prevadă această procedură de facturare. În plus, pentru ca beneficiarul să emită facturi în numele furnizorului/prestatorului  trebuie să existe, potrivit Normelor Codului fiscal, şi o procedură de acceptare a fiecărei facturi. Procedura de acceptare poate fi explicită sau implicită şi poate fi convenită şi descrisă prin acordul prealabil sau poate fi reprezentată de primirea şi prelucrarea facturii.

De asemenea, este necesar ca factura emisă în numele şi în contul furnizorului să conţină toate elementele obligatorii dintr-o factură obişnuită sau simplificată, dar şi să fie trimisă furnizorului/prestatorului. În plus, normele Codului fiscal mai precizează că factura emisă în acest condiţii trebuie înregistrată în jurnalul de vânzări de către furnizor/prestator, dacă acesta este înregistrat în scopuri de TVA.

Încheiem cu menţiunea că emiterea facturii se poate externaliza de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme, cu excepţia situaţiei în care partea terţă este stabilită într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă, şi anume:

• furnizorul/prestatorul să notifice prin scrisoare recomandată organul fiscal competent că emiterea de facturi va fi realizata de un terţ, cu cel puţin o lună calendaristică înainte de a iniţia această procedură, şi să anexeze la scrisoare numele, adresa şi, după caz,  codul de înregistrare în scopuri de TVA al terţului  
• factura să fie emisă de către terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului
• factura să cuprindă toate elementele prevăzute la art. 155 alin. (19) sau la art. 155 alin. (20) din Codul fiscal (factura normală sau factura simplificată)
• facturile să fie puse la dispoziţia organelor fiscale competente fără nici o întârziere, ori de câte ori se solicită acest lucru