Articolul de azi are în vedere procedura popririi din salariu şi modalităţile de executare a acesteia. Potrivit legii, nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.
Aşadar, ce e de făcut în cazul în care avem obligaţia de a înfiinţa poprire asupra veniturilor salariale nete ale unui salariat? Poprirea este unul dintre mijloacele procesuale prin care se poate solicita şi realiza urmărirea silită în cazul în care debitorul nu îşi execută obligaţia de bunăvoie. Pentru aceasta, executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Alături de societatea angajatoare, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) poate trimite cereri de poprire sau titluri executorii.
În vederea înfiinţării popririi, creditorul este dator să formuleze o cerere de poprire care trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 82 şi 83 din Codul de procedură civilă. Cererea trebuie să arate titlul executoriu în temeiul căruia se solicită poprirea şi valoarea creanţei. Înfiinţarea popririi constă în dispoziţia dată de executor terţului debitor al datornicului să nu plătească acestuia din urmă suma urmărită şi să o ţină la dispoziţia executorului. Conform modificărilor şi completărilor ulterioare din Codul de procedură civilă, poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresa însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.
În situaţia în care creditorul este o bancă poprirea se înfiinţează la solicitarea organului de executare prin adresa comunicată terţului poprit (societatea angajatoare) de înfiinţare a popririi asupra drepturilor salariale ale angajatului său, debitor al băncii. Executorii bancari sau judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească orice activităţi legale în scopul realizării voluntare sau, când este cazul, prin executare silită a obligaţiilor stabilite prin titlurile executorii ce aparţin băncilor.
În adresa de poprire se va pune în vedere societăţii angajatoare (terţ poprit) interdicţia de a plăti salariatului (debitorul băncii) sumele de bani sau bunurile mobile încorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Probabil titlul executoriu în baza căruia executorul înfiinţează poprirea îl constituie un contract încheiat de către debitorul urmărit cu respectiva bancă. Calitatea de terţ poprit al societăţii angajatoare şi obligaţiile pe care această calitate i le atribuie, se nasc în cadrul procedurii de executare silită pornită de bancă în dosarul execuţional. Numai din acest moment societatea angajatoare fiind obligată în această calitate prin dispoziţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Aşadar, o simplă notificare din partea băncii asupra unor debite înregistrate de către debitorii acesteia, salariaţi ai societăţii, nu este suficientă pentru societate pentru a trece la consemnarea sumelor corespunzatoare, fiind necesar să se fi început executarea în condiţiile anterior menţionate. Angajatorul are obligaţia de a consemna suma de bani datorată către angajatul sau cu titlu de salariu şi de a trimite dovada executorului sau de a plăti direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, de fiecare dată când este înfiinţată poprirea de către executorul judecătoresc sau este dispusă de instanţa de judecată pentru sume datorate de către salariaţii săi, în baza unor titluri executorii precum cele care constată creanţe fiscale, hotărâri judecătoreşti, acte autentificate de notarul public, contracte de credit bancar etc.
În ceea ce priveşte angajatorul, pentru nerespectarea obligaţiilor ce îi revin în calitate de terţ poprit, acesta riscă să fie chemat în instanţă şi poate fi sancţionat cu amendă cuprinsă între 200 şi 1000 lei.
Este important de menţionat faptul că indisponibilizarea se face în anumite limite în funcţie de obiectul popririi. Astfel:
· pentru salarii şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite: până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii sau până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
· pentru mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
· pentru veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumaătate din acest cuantum.
· în cazul ajutoarelor pentru incapacitate temporară de muncă compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu