Intensificarea încleştării la nivel mondial pentru protecţia economiilor şi sprijinirea exporturilor prin deprecierea monedelor din ultimele săptămâni aduce în prim-plan şi în România problema cursului de schimb.
Tot mai mulţi oameni de afaceri şi analişti afirmă că economia se sufocă în lipsa unei deprecieri a leului şi se întreabă cât ne mai permitem să menţinem un curs de puţin peste 4 lei un euro, aproape de nivelurile din 2004, deşi între timp inflaţia acumulată a fost de 42%.
De doi ani BNR nu şi-a dezlipit ochii de pe piaţa valutară şi a cheltuit mai bine de 4 miliarde de euro (potrivit estimărilor din toamna trecută ale ING Bank) pentru a apăra leul. Asigurarea stabilităţii cursului a fost principalul motiv al contractării împrumutului extern de la Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană, de aproape 20 miliarde de euro, care a suplimentat rezervele de valută ale BNR.
Banca Naţională a calculat vinerea trecută un curs de 4,2672 lei pentru un euro, cu numai 3,3% peste maximul anului 2004, de 4,12 lei. Dacă s-ar fi respectat corelaţia cu inflaţia, euro ar fi trebuit să treacă de 5 lei.
Cei doi giganţi mondiali - Statele Unite ale Americii şi China - scriu un nou episod în războiul deprecierii propriilor monede. În timp ce China continuă să cumpere masiv dolari pentru a contracara o apreciere a yuanului, în ciuda excedentului comercial enorm, în America banca centrală (Fed) discută planuri pentru o nouă rundă de măsuri de "relaxare cantitativă", care se traduce practic prin tipărirea de monedă. Anunţul recent al Fed s-a văzut printr-o depreciere a dolarului cu 7% în faţa euro, doar în luna septembrie.
În România, exportul este, de la sfârşitul anului trecut, singurul motor care trage pentru revenirea economiei, în timp ce consumul intern rămâne foarte slab. Cererea internă de consum a continuat să se contracte, pe fondul reducerii de salarii, al creşterii şomajului, dar şi al restrângerii drastice a finanţărilor acordate de bănci. Un leu mai slab ar ajuta exporturile, dar pe partea cealaltă ar putea antrena o creştere a inflaţiei şi probleme mai mari pentru cei care plătesc rate la creditele în valută.
Oamenii de afaceri şi unii analişti cer tot mai răspicat ieftinirea creditului în lei - unde BNR are pârghii să intervină - chiar cu preţul unei deprecieri a cursului. De patru luni BNR a îngheţat dobânda-cheie la leu la 6,25% pe an, având de departe cea mai ridicată dobândă dintre băncile centrale din regiune.
"Sunt necesare o serie de măsuri legislative care să reducă importanţa exagerată a cursului de schimb în stabilirea preţurilor finale în România. Aceste măsuri ar trebui să permită BNR să tolereze o volatilitate mai mare a cursului şi, prin scăderea dobânzii-cheie, să ducă la posibilitatea unei finanţări în lei ieftină a României prin intermediul sistemului bancar", spune Radu Crăciun, director de investiţii la Eureko Pensii. Creditul în lei - atât pentru populaţie, cât şi pentru companii - nu reuşeşte să se oprească din scădere, fiind în continuare preferate împrumuturile în valută, din cauza diferenţialului de dobândă.
În dezbaterea privind opţiunile de politică monetară, analiştii din băncile comerciale tind în ultima vreme să favorizeze abordarea "prudentă" a BNR.
"Dacă nu se manifestă riscurile privind preţurile administrate şi la produsele alimentare şi implementarea măsurilor de consolidare fiscală, atunci BNR nu are de ce să majoreze dobânda. Dar dacă apar tensiuni pe piaţa locală şi dacă preţurile la alimente încep să urce, atunci BNR ar putea fi nevoită să majoreze dobânda. Deoarece ne aşteptăm ca astfel de tensiuni să apară, anticipăm de asemenea şi o uşoară majorare a dobânzii", spune Nicolae Covrig, economist la Raiffeisen Bank, una dintre băncile locale de top. Bancherii au însă interesul ca BNR să menţină dobânzile sus, pentru că un astfel de context le permite obţinerea unor venituri mai mari, dar şi să asigure stabilitatea cursului, pentru a nu amplifica problemele la creditele în valută.
Şi faţă de dolarul american leul a înregistrat o apreciere chiar mai puternică în anii trecuţi. În 2010 evoluţia s-a inversat, iar dolarul a atins în iunie un maxim istoric la 3,56 lei, în condiţiile în care în 2004 se tranzacţiona la 3,2 lei.
"Cursul leu - dolar ne-a influenţat pozitiv (anul acesta - n.red.). Am avut stabilitate şi am avut diferenţe de curs favorabile. Antibiotice are exporturi mai mari decât importuri", a spus Ioan Nani, directorul general al producătorului de medicamente Antibiotice Iaşi. Pachetul majoritar de acţiuni ale companiei este deţinut de Ministerul Sănătăţii.
Anul acesta, compania a început exportul de produse finite către Statele Unite iar în următorii doi ani estimează că livrările pe această piaţă vor atinge 15 milioane de dolari.
Înainte de 2010, compania livra pe piaţa din SUA substanţe active (folosite pentru producţia medicamentelor). Compania exportă şi în Europa.
Întrebat dacă i se pare normal să lucreze cu acelaşi curs leu-dolar ca în urmă cu cinci ani, Nani a răspuns: "Din păcate ne-am întors în urmă cu cinci ani la nivelul economiei şi trebuie să repunem economia în drepturi".
Recent şi omul de afaceri Viorel Cataramă, care controlează producătorul de mobilă Elvila, a afirmat că susţinerea artificială a cursului de către BNR i-a afectat businessul.
Pentru companiile care se bazează şi pe importuri, creşterea cursului ar fi însă o problemă.
"Aproape 50% din costurile pe care le avem sunt generate de materiile prime importate. Deşi exportăm 25% din producţie, devalorizarea leului nu ne-ar avantaja. Pentru compania noastră intervalul 4,2- 4,4 lei la un euro este cel optim", a declarat Cristian Cornea, directorul general filialei locale a grupului polonez Can-Pack, care deţine o fabrică de ambalaje din aluminiu în Bucureşti, cu afaceri de 40 de milioane de euro.
Fabrica din România asigură 80-90% din cutiile de bere ale Heineken, SABMiller, InBev sau Tuborg România. Can Pack exportă în ţări precum Turcia, Grecia, Moldova şi altele.
El a mai spus că devalorizarea leului ar reprezenta un avantaj doar pentru companiile care exportă produse fabricate din materii prime luate din România şi nu aduse din import.
BNR este reticentă faţă de relaxarea politicii monetare. În tot acest timp, banca centrală s-a arătat însă reticentă în a permite o depreciere prea mare a cursului, în condiţiile în care economia românească este expusă la riscul valutar, prin două canale majore.
Pe de o parte, mulţi comercianţi - de la dealerii auto la operatorii de telefonie mobilă, agenţiile de turism şi hotelierii până la dezvoltatorii imobiliari - exprimă preţurile în euro, astfel că orice creştere a cursului se vede instantaneu în evoluţia preţurilor, alimentând inflaţia.
Totodată, această omniprezenţă a euro a determinat şi un apetit ridicat din partea populaţiei pentru creditele în euro, pe care bancherii le-au oferit cu mare largheţe.
În mod constant guvernatorul Mugur Isărescu a respins scenariul în care Banca Naţională ar da drumul la "tiparniţă", argumentul principal fiind fragilitatea stabilităţii preţurilor (inflaţia a coborât pe palierul de o singură cifră abia în anul 2004).
Când însă cererea internă are perspective atât de slabe, mai are BNR motive să fie preocupată de inflaţie?
Cum se poziţionează alte economii emergente:
Brazilia, o economie emergentă în plin avânt, se confruntă acum cu o întărire foarte puternică a realului pe fondul intrărilor de capitaluri speculative, care îi afectează însă competitivitatea exporturilor. "Suntem în mijlocul unui război internaţional al valutelor, o depreciere generală a monedelor. Este o ameninţare pentru noi, deoarece ne afectează competitivitatea", spune Guido Mantega, ministrul de finanţe brazilian. Realul brazilian s-a întărit cu circa 35% în faţa dolarului de la sfârşitul anului 2008. Investitorii speculativi caută acum pieţele care le asigură randamente mai bune şi plasează acolo sume masive, în condiţiile în care pot împrumuta dolari la dobânzi apropiate de 0%.
Ceva mai aproape de noi, în Ungaria se poartă un adevărat război între banca centrală, care are trasat ca obiectiv asigurarea stabilităţii cursului, şi guvern, care doreşte ieftinirea creditului. Banca centrală păstrează dobânda la 5,25% pe an, în timp ce inflaţia anuală a coborât la 3,7%, în principal din cauza temerilor privind presiunile de depreciere a forintului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu